În irisul toamnei flămânde, păgâne,
Voi trece cu umblet căzut în monadă.
Livezi peste umăr, rotunde-n tăgadă,
Visând la omături, n-or ști să îngâne,

La ceas asfințit, înhămat la uitare,
Galop înspre vadul mustind de albastru;
La malul cu sălcii, noptatic sihastru,
Adastă gemând ritual de chemare.

Sub calpe sigilii, ospățul din urmă,
Lumina de umbră, fiastru, desparte;
Șiraguri de vorbe inerte și sparte
În vremuri oranje iernează și scurmă.

La ceas asfințit, înhămat la uitare,
Adastă gemând ritual de chemare.