agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-07-03 | |
Cenușiu...inspir de un timp numai cenușiu,
Nici globule roșii, zău dacă mai știu Dacă are vreun rost să-mi mai populeze Venele prin care mă-mpresoară în tot corpul cenușiu. Mi-e frig de tot griul ce-ornamentează pustiu Și geamurile din față și cele de la pod. Soarele s-a pipernicit într-un colț de boltă Și scuipă câte-o rază total decolorată Ca și cum l-ar fi băgat un copil nesăbuit În mașina automată uitată pe-nălbire Și acum e curat, dar total lipsit de sens Căldura-i insuportabilă ăi galbenul – cam gri... Culeg un trandafir căzut lângă pat Și petalele-i uscate se scutură de-odat’ Parc-ar fi carbonizate și emană un praf Ce mi se lipește de genele de-abia trezite Mă-ntind să mă dezmorțesc și clipesc Alternativ cu câte-un ochi ca să-i învăț Să tolereze atîta praf și atâta ieri În fiecare lucru ce mă-miedică evident. Închid ochii și mi-e atât de bine, Îi deschid și mă cuprinde o pânză de păianjen. De ce n-ai pus trandafirul în apă într-o vază? Și mi l-ai lăsat să moară ca și culorile Ce se uneau în vis pe-un fundal atât de personal? Unde ești tu, vis cu iz de flori de mai? Unde ești tu, culoare-a viselor mele? Unde ești, iubite adormit din nou?
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate