Are un stil aparte în care își ține țigara,
ai impresia că sărută filtrul, că sărută lumea întreagă,
până și fumul iasă din ea cu pasiune;
geme când o atingi cu privirea
și zâmbește dacă o lovești din greșeală.
Nu dă doi bani pe cuvinte, știe că sunt de prisos.
E un înger întors pe dos, răsucit, cu aripile în piept,
a fost izgonită din rai doar ca să îl aducă pe pământ.
În inima ei se scufundă tot universul,
libertatea îi dansează în ochi, iar când clipește
adevărul se strecoară la ea pe gene.
Uneori mi-aș dori s-o tai, s-o despic, doar ca să văd
dacă într-adevăr curcubeul îi curge prin vene.
Face orgii la apus, strivită între iarbă și cer,
stelele se aprind deasupra respirației sale,
luna o gâdilă-n tălpi când stă cu picioarele-n sus
râzând zgomotos, ca o nebună, la frumusețea din jur,
iar mie nu mi-a mai rămas decât s-o iubesc.