Să-mi prinzi tivul cămășii,
în tocul de ușă,să-mi prinzi
nasturii în cele două ferestre adormite,
să m-amesteci cu metalul deja făurit,
aș dori cu nerăbdare astăzi.
Dar oare poți îmbina lumea cu nelumea
și oare poți striga fără să te-aud?
Aștept nefirescul parfum aromat,
să prind rădăcină-n tulpină de brad,
să-mi stivui ciulini pe umerii goi,
cu spice să-mi piepteni părul vâlvoi
și-apoi să cobor în țărână purtat,
de mii de furnici în saci îndesat
și noaptea s-aștept, să cresc la pătrat
atras cu tărie de-un gust aromat.