Eu din suflet am iubit,
Și am scris din ce-am simțit.
Cel cu suflet mă înțelege,
Și mai are ce culege,
Dar cel mândru ofensat,
N-a simțit, n-a ascultat.
Îi lipsește conștiința,
Nu mai are nici credința.
Are cărți, doar învățate,
Pe deasupra memorate,
Dar suflet n-are deloc,
Este rece ca un bloc,
Blocul de prefabricat,
Mândru, mândru înălțat!
Însă de cald n-a ținut,
N-a fost un bun așternut.
Casa veche cea zidită,
Care-a fost bine clădită,
Secole a dăinuit,
În veci nu s-a năruit.
Precum vechea piramidă,
Stă și azi ca o oglindă,
Și e simplă, nu-i modernă,
Dar de-a pururi e eternă.