Arhanghel bătrân, ce stele-mpletești
cununa de dor, din suflete pure
mai lasă-mi un timp, te rog să privești,
cum duc cruda-mi soartă și grea,
cu pletele sure.

Întoarce clepsidra, mă uită o zi,
să cern dintre nori, vioaie furtună
un fulger s-așez la picioare să știi
că-s suflet pierdut într-o lume nebună,
cu lacrimi ce tună.

Așează, cu mine un rând ne-nceput
în opera ta cea sublimă și lină,
mă pune în șoapte să spun ce-a durut,
în soarta trecută, de port numai vină
măruntă și fină.