S-au pomădat cu chiciură copacii,
Parcă-s stafii ce-n codri dormitează,
Sub gerul neclintit de la amiază,
Cerșind căldura soarelui, săracii.
De mila lor 'și-alungă somnul, vântul.
Adună-asupra lor ciopor de nori,
Le smulge vălătucii de ninsori
Și-n cergi de nea îmbracă tot pământul.
E cald sub plăpumioara de zăpadă !
Cu ea-nveliți, copacii chicotesc,
Arar bătrâne ramuri mai trosnesc,
De sub poveri de nea urmând să cadă.

Cu alb, pe alb învinge frigul, gerul.
Zăpada-i pentru chiciuri temnicerul.