Ea își mișca trupul pe ritm
se unduia zâmbind provocator
își atingea formele
expunând feminitatea
ochiului perfid
care adulmeca parfumul ei
de iasomie.

El nu știa că ea-și retușase
de două ori machiajul profesionist
pe ochii încărcați de rimel
bine că a ales unul waterproof
și-a tras ciorapii negri cu model
peste picioarele lungi
tocurile cui
și la sfârșit a aplicat rujul
cu naturalețe
peste buzele care deunăzi
sărutaseră fruntea rece
din sicriu a părintelui
și mâinile ei încălziseră
în zadar trupul
peste care bătea vântul tomnatic
târziu.

Ochiul ei atingea obiecte
încărcate de copilărie
se apleca să ridice o floare
mică roșie de la admiratorul ei
flori a presărat și ea pe mormânt
în urmă cu două zile
roșii ca sângele din creier
golit de amintiri.

El vedea femeia tulburătoare
din fața lui la adăpostul
dorinței
el nu vedea copilul
îmbrățișându-și formele
strângând la piept
copilăria...

Ea era frumoasă
ea era copil
dansa frenetic printre spații
goale
ca sufletul ei.

El a posedat-o în acea noapte
ca pe un suvenir a lăsat-o pe pernă
și a plecat dimineața

Ea a mai tăiat o felie din carnea ei
el a luat-o drept amintire
și nu s-a mai uitat înapoi.

ea s-a deșertat de feminitate
și a păstrat copilul
cu ochi mari

pășind cu naturalețe
într-un nou ritm

un blues cu sine
și eul pierdut.