s-a destrămat pânza neagră.
inelul păstrat în ea, trecut dintr-o cameră în alta,
s-a rostogolit la marginea râului,
lângă fructele putrede.

ghiveciul cu planta păroasă
a înflorit pe terasă în absența ta.

când stingi lumina, ura scrijelită pe perete
strălucește: vrea să fie râul, să-și întindă
un deget printre smocuri de iarbă.

știe ce e dragostea,
pentru că a improvizat un semn
pe care-l trădează
apăsând pe hârtie vârful moale:
ochii, nasul, gura, urechile,
și o rană mică
prin care sângele își amintește de trup.