Nu mai cred în minunea de a zâmbi
Când sunt singur
Pentru că atunci toate
Se întorc împotriva mea.
Nu mai pot să-mi ascund regretele
Sub râsul de contrabandă
Traficat printre opreliști de
Circumstanță.
Și nu mai pot să
Ascund durerea din piept
Sub pansamente de conștiință
Cârpită.
Îmi apar în ochi imagini deformate
Cu tine plecând
Cu tine râzând
Și nu mă dumiresc ce s-a întâmplat
Să fi greșit atât de mul, iubindu-te
Necondiționat
Imatur și nebun după tine ?
Mai pun încă, pas după pas
Mai respir încă, dar până și răsuflarea
Mă doare, iar pleoapele, căzând peste
Ochi, mă dor și ele.
Nu mai cred în minunea de a zâmbi
Când sunt singur
Pentru că tot ce am avut de la tine
S-a dus
A ramas doar un ipotetic sărut de
Adio
Pe care îl păstrez
De prăsilă.