Și atunci noi, noi unde să ne ducem?


Și iată ce mi-a povestit unul Ițic pre numele seu:
-
"Am părăsit România plecînd spre Israel în 1964 și m-am gîndit că dacă nu vreau să uit cu totul frumoasa limbă româneasca, trebuie, musai, să caut un Forum românesc .
Și am găsit un Forum foarte potrivit pentru a exersa româneasca mea, puțină cît o mai fi rămas. Forumul Pruteanu era. Regretatul lingvist punea mare accent pe respectarea regulilor lingvistice. Pe lăngă asta limba folosită de corespondenții Forum-ului, era o limba bogată, sofisticată, plină de întorsături savante și metafore filigranate, îmbinate și combinate cu mare măiestrie . Cît despre conținut... Cînd asa, cînd mai altfel.
Se pare că un Forum e chiar foarte împortant pentru unii corespondenți care se tot luptă să-și impună punctele lor de vedere cu o tenacitate demnă de o cauză mai bună. Personal n-am nimic împotrivă. Libertatea fiecăruia de a-și exprima punctul personal de vedere ne impune să citim cu rabdare și toleranță păreri contrare alor noastre, sperînd că vom beneficia de același tratament îngăduitor din partea "oponenților" nostri . Ceea ce m-a îndemnat să renunț la rolul pasiv de simplu cititor și să incerc să îndrăznesc să-mi dau și eu cu părerea, a fost marele interes de care noi, evreii, aveam parte în acest Forum și în general în presa românească. Ce aveți cu noi, dragii mei domni? Ce, n-aveți destule probleme de ale voastre? Dar lăsați, eu ma prefac numai că nu înțeleg. Bine înțeles că nu vă puteți permite să stați în liniște, la căldurica și la mîncărica în timp ce bravul popor palestinian sufera sub jugul cotropitorului evreu. Sunteți prea "nobeli" pentru o așa atitudine de nepasare și de nesimțire crasă(cred că asta e cuvîntul). "Voi, evreii", spun unii, "ați ocupat prin tertipuri viclene pămînturile palestinienilor, proclamînd, mai apoi, Statul Evreiesc, care, de fapt și de drept, nici nu are drept de existență." Păi hai să vedem cum stă treaba din punctul meu de vedere . Cînd m-am nascut în Iasi în anul de grație 1940 și ceva, eram orfan de tată. Tatăl meu căzuse victimă a marelui Pogrom din Iași din luna Iunie 1941.
Fusese, ca toți celelalte victime, învinovățit că ar fi fost un "trădător comunist" furnizînd, cică, Armatei Rosii planuri conținînd amplasamentul obiectivelor strategice ale Armatei Române. Astăzi pare poate ciudat, dar am crescut cu sentimentul că sacrificiul nostru a fost o contribuție necesară construirii noii
societăți. O societate în care tot și toate vor fi bune și frumoase. Da, e drept, tot auzeam și eu expresii ciudate, ca de exemplu: "evreii la Palestina." Care Palestina? Ce am eu cu Palestina? Eu sunt un mîndru cetațean român de origine evreiască. Voi trai și voi munci în România, contribuind după posibilitățile mele la făurirea unui trai mai bun pentu toți cetățenii României . Iaca, chiar așa. Mai tărziu, pe la vîrsta de 16, 17 ani am fost înștiințat de un "tovarăș de la partid", că a doua zi urmează să fiu obiectul unei ședințe tovărășești în care "va fi discutata dorința ta {a mea, adică} de a imigra în statul capitalist Izdrael (Israel)". Am plecat acasa cam nedumerit. De unde pînă unde, Israel? Mama mea, Dumnezeu s-o ierte, m-a lămurit. "Sunt 14 ani de cînd incerc să primesc pentru noi doi pasaport de plecare în Israel", mi-a spus. "Toate surorile mele trăiesc în Israel. Aici ce am? Mormintul lui taică-tu. Dar tu, dacă așa vrei, rămîi aici. N-am să mă pun în calea ta. Eu, insă, vreau să plec. Amintirile sunt prea grele pentru mine."
A doua zi, la ora de diriginție, am fost "pus la zid". O judecată tovărășească în toată regula. Consiliul de judecată era format din următorii membri: bunul meu prieten și coleg de bancă în casa căruia am petrecut atîtea zile plăcute și cu care plecam deseori la pescuit, era însărcinat cu scrierea Protocolului. Un alt bun prieten de-al meu, cu a carui tată întretineam deseori discutii interesante despre viată în general (dintr-un anumit punct de vedere el ținea locul tatălui meu ), primise sarcina de procuror . Era, bineințeles, de față și un tov. de la partid, unul nou nouț - nu-l cunoșteam. Directoarea era pe post de judecător - diriginta refuzase să participe, mare curaj din partea ei. Și au inceput să vorbească colegii. Treizeci și cinci de oameni, cu consiliu cu tot. Și mai toți au avut ceva de spus împotriva mea. Prietenul meu, pescarul, s-a abținut. Tot scria el de zor la Protocol cu capul plecat și cu fața acoperită de mîna lui mare și muncită. "Săracul de el", m-am gîndit, "Eu doar știu bine că el nu e în stare să scrie destul de repede". Și trebuia să scrie repede căci vorbele de acuzare curgeau cu nemiluita. Atît de singur n-am fost nici pînă atunci și nici de atunci . "Cum adică", spuneau colegii,"vrei să pleci? Þara noastră te-a crescut, te-a hranit, te-a educat. Þara noastră a investit în tine. Și acum vrai să pleci? Și unde? În Izdrael (Israel, adică), o țară capitalistă???". Și mai apoi veni poanta cea mare: "Esti un trădător capitalist". Probabil că a fi trădător e o trăsătură de caracter impregnată adînc în familia noastră . Tata era "trădător comunist", eu sunt "trădător capitalist" . Păcat numai că suntem mereu
în antifază. Tata era "trădător comunist" pe vremea capitaliștilor, eu sunt "trădător capitalist" pe vremea comuniștilor. Comic, nu? Cum om face, cum om drege, noi tot trădători suntem. N-am mai găsit necesar să spun că nici n-am știut de cererea de plecare în Israel și că eu nici nu ma gîndesc să plec. Cred că nu mai eram sigur că rămîn . Și au mai trecut cîțiva ani. Eu cu semnul lui Cain pe frunte, după terminarea Liceului n-am fost primit în Facultate. Timp de cinci ani am muncit ca electrician în constucții. Am lucrat din greu și am căstigat mai nimic. În 1964, prin marea bunăvoință a Ceausescului, care a primit 10.000$ mediu pe cap {ce-a făcut cu banii ăstia, domnii mei?}, am imigrat în Israel, îndeplinînd prin aceasta marele îndemn al neaoșilor cetățeni : "Evreii (jidanii) la Palestina" . N-am avut de ales. Și aici în Israel aflu cum că țara nu e de fapt a evreilor ci a arabilor. Și atunci noi, noi unde să ne ducem? Să fim seriosi domnii mei. Atunci cînd evreii au fost acceptați ei s-au asimilat în țările în care au fost găzduiți .E tocmai ce l-a enervat pe Hitler. " Evreii asimilați periclitează puritatea rasei noastre superioare". Legile lui rasiale au dat la iveală cetățeni gemani-creștini care nici nu bănuiau că bunicii lor s-au născut evrei. Parte din ei erau membri SS. Ura față de evrei a făcut asimilarea imposibilă. Ura e motivul conservării neamului evreiesc. Ura aceasta stă la baza întemeierii statului Israel și a nașterii problemei palestiniene. Și cu asta, basta. Ar cam mai fi ceva de spus. Poate cu altă ocazie.Cu urări de bună sănătate."
*
Notat de catre Contele de Bahlui et etzetera.

Si asta de ce ? Simplu . Limba folosita de
corespondentii Forum-ului , e o limba bogata , sofisticata , plina de
intorsaturi savante si metafore filigranate , imbinate si combinate cu
mare maiestrie . Cat despre continut . Cind asa , cind mai altfel .
Se pare ca Forum-ul e chiar foarte important pentru unii corespondenti care
se tot lupta sa-si impuna punctele lor de vedere cu o tenacitate demna de o
cauza mai buna .
Personal n-am nimic impotriva . Libertatea fiecaruia de a-si exprima punctul
personal de vedere ne impune sa citim cu rabdare si toleranta pareri contrare
parerilor noastre , sperand ca vom beneficia de acelasi tratament ingaduitor
din patea oponentilor nostrii . Ceace m-a indemnat sa renunt la rolul pasiv
de simplu cititor si sa incerc sa indraznesc sa-mi dau si eu cu parerea , e marele
interes de care , noi evreii , avem parte in acest Forum si in general in presa
romaneasca . Ce aveti cu noi , dragii mei domni ? Ce , n-aveti destule probleme
de ale voastre ? Dar lasati , eu ma prefac numai ca nu inteleg . Bine inteles ca nu
va puteti permite sa stati in liniste , la caldurica si la mincarica in timp ce bravul
popor palestinian sufera sub jugul cotropitorului evreu . Sunteti prea "nobeli"
pentru o asa atitudine de nepasare si de nesimtire crasa (cred ca asta e cuvintul) .
Noi evreii , spun unii , am ocupat prin tertipuri viclene paminturile palestinienilor ,
proclamind mai apoi , Statul Evreiesc , care , de fapt si de drept , nici nu are drept
de existenta . Pai hai sa vedem cum sta treaba din punctul meu de vedere .
Cand m-am nascut in Iasi in anul de gratie 1941 , eram orfan de tata de minus trei
luni si ceva . Tatal meu cazuse victima a marelui Pogrom din Iasi din luna Iunie a
aceluiasi an . Fusese , ca toti celelalte victime , invinovatit ca ar fi fost un "tradator
comunist" furnizind , cica , Armatei Rosii planuri continind amplasamentul
obiectivelor strategice ale armatei romane . Astazi pare poate ciudat , dar am crescut
cu sentimentul ca sacrificiul nostru a fost o contributie necesara construirii noii
societati . O societate in care tot si toate vor fi bune si frumoase . Da , e drept ,
tot auzeam si eu expresii ciudate, ca de exemplu: evreii la Palestina .
Care Palestina ? Ce am eu cu Palestina ? Eu sunt un mindru cetatean roman
de origine evreiasca . Voi trai si voi munci in Romania , contribuind dupa
posibilitatile mele, la faurirea unui trai mai bun pentu toti catatenii Romaniei .
Iaca , chiar asa . Mai tarziu , pe la virsta de 16 ,17 ani am fost instiintat de un
"tovaras de la partid" , ca a doua zi urmeaza sa fiu obiectul unei sedinte
tovarasesti in care va fi dicutata dorinta mea de a imigra in statul capitalist
Izrael (Israel) . Am plecat acasa cam nedumerit . De unde pana unde , Israel .
Mama mea , Dumnezeu s-o ierte , m-a lamurit . Sunt 14 ani de cind incerc sa
primesc pentru noi doi pasaport de plecare in Israel , mi-a spus . Toate surorile
mele traiesc in Israel . Aici ce am ? Mormintul lui taica-tu . Dar tu , daca asa vrei ,
ramai aici . N-am sa ma pun in calea ta . Eu , insa , nu mai vreau sa traiesc aici .
Amintirile sunt prea grele pentru mine . A doua zi , la ora de dirigintie , am fost
"pus la zid" .O judecata tovaraseasca in toata regula . Consiliul de judecata era
format din urmatorii membrii : bunul meu prieten si coleg de banca in casa caruia
am petrecut atatea zile placute si cu care plecam deseori la pescuit - era insarcinat
cu scrierea protocolului . Un alt bun prieten de-ai meu , cu a carui tata intretineam
deseori discutii interesante despre viata in general ( dintr-un anumit punct de vedere ,
el tinea locul tatalui meu ) , primise sarcina de procuror . Era , bineinteles , de fata
si un tov. de la partid , unul nou nout , nu-l cunosteam . Directoarea era pe post de
judecator - diriginta refuzase sa participe , mare curaj din partea ei . Si au inceput
sa vorbeasca colegii . 35 de oameni , cu consiliu cu tot . Si mai toti au avut ceva de
spus impotriva mea . Prietenul meu , pescarul , s-a abtinut . Tot scria el de zor la
Protocol cu capul plecat si cu fata acoperita de mina lui mare si muncita . Saracul
de el , m-am gindit , eu doar stiu bine ca el nu e in stare sa scrie destul de repede .
Si trebuia sa scrie repede caci vobele de acuzare curgeau cu nemiluita . Atat de
singur n-am fost nici pana atunci si nici de atunci . "Cum adica " , spuneau colegii ,
"vrei sa pleci ? Tara noastra te-a crescut , te-a hranit , te-a educat . Tara noastra a
investit in tine .Si acum vrei sa pleci ? Si unde ? In Izrael (Israel , adica) , o tara
capitalista " .Si acum vine poanta : " Esti un tradator capitalist " . Probabil ca a fi
tradator e o trasatura de caracter impregnata adinc in familia noastra . Tata era
"tradator comunist" , eu sunt "tradator capitalist" . Pacat numai ca suntem mereu
in antifaza . Tata era "tradator comunist" pe vremea capitalistilor , eu sunt "tradator
capitalist" pe vremea comunistilor . Comic , nu ? Cum om face , cum om drege ,
noi tot tradatori suntem . N-am mai gasit necesar sa spun ca nici n-am stiut de
cererea de plecare in Israel si ca eu nici nu ma gindesc sa plec . Cred ca nu mai
eram sigur ca raman . Si au mai trecut cativa ani . Eu cu semnul de Cain pe frunte ,
dupa terminarea Liceului n-am fost primit.in Facultate . Timp de cinci ani am muncit
ca electrician in constuctii . Am lucrat din greu si am castigat mai nimic. In 1964 ,
prin marea bunavointa a Ceausescului , care a primit 10.000 $ mediu pe cap
(ce-a facut cu banii astia , domnii mei ?) , am imigrat in Israel , indeplinind prin
aceasta marele indemn al neaosilor cetateni : "Evreii (jidanii) la Palestina" .
N-am avut de ales . Si aici in Israel aflu cum ca tara nu e de fapt a noastra , e a
arabilor . Si atunci noi , noi unde sa ne ducem ? Sa fim seriosi domnii mei .
Cind evreii au fost acceptati , ei s-au asimilat in tarile in care au fost gazduiti .
E tocmai ce l-a enervat pe Hitler . " Evreii asimilati pericliteaza puritatea rasei
noastre superioare " . Legile lui rasiale au definit ca evrei cetateni gemani crestini
care nici nu banuiau ca bunicii lor s-au nascut evrei . Parte din ei erau membrii SS .
Ura fata de evrei a facut asimilarea imposibila . Ura aceasta e motivul conservarii
neamului evreiesc . Ura aceasta sta la baza intemeierii statului Israel si a nasterii
problemei palestiniene . Si cu asta , basta . Ar cam mai fi ceva de spus , are insa ,
oare , rost ? Cu urari de buna sanatate.
Ben-Gal