Plutesc, în derivă
gânduri și vise,
vântul s-așterne
pe spatii întinse.

Zgomote ciudate
de torțe aprinse,
duc pescărușii
cu aripi deschise.

Marea lovește
țărmul cu putere,
îmbrățișarea udă
provoacă durere.

Bucăți de pământ
cad în uitare,
risipindu-se ușor
în imensa mare.

Și trec gânduri
risipite-n zbor
de vântul fugar
sau poate d-un nor.

Trec cu timpul
iubire si dor,
rămâne uitarea
ș-un regret ușor.

Și trec și eu
încet, ca o umbră
imagine veselă,
sau poate mai sumbră...