Ascut auzul, desenez,
o rază-n prag de nepăsare,
tivesc măruntul glas de vers
în valul de ardoare.
Ce noapte va urma,
nici luna nu se-așteaptă,
e noaptea care-n umbra ta
va naște numai șoaptă.
Se simte iz de liliac
pe drumul către tine,
eu pasul tot mai mic îl fac,
să pot simți mai bine.
Vor curge multe ore-n șir
să cânte a-noastră doină
e mai puțin către delir
și vorbe fără noimă.