Ne-au lăsat străbunii-n dar
(Decebal și Burebista)
O Medalie de Jar:
De la Nistru pîn' la Tisa ...

Lovituri de veacuri grele
Bubuit-au pe la porți,
De lăsat-au doar durere
Și Medalia-n bucăți...

De la Olbia la Tatra,
Din Moscopole-n Pocuții,
Toți barbarii ne sting Vatra;
Dacii zac în persecuții.

Șapte veacuri negre cad
Și zdrobesc inimi cernite,
Pînă cînd răsare Vlad,
Rege-al Daciei Unite...

Mulți barbari ne surpă zidul
Reunirii și Puterii
Pînă cînd chiar Baiazidul
Trece pragul disperării.

Dar în suflet, fiecare
Nimbu-ntreg purtăm, iar salba
Prinde o întruchipare
În Altarul de la Alba !

Logodit prin veac cu Muza
De speranțe și jertfire,
Ca un far apare Cuza
Cu Trăsura-de-Unire...

Treaptă grea Neamul mai urcă,
Înroșind pieptul și glezna:
Smulgem de la oastea turcă
Sabia, trofeu, la Plevna ...

Trei surori revin la vatră,
Mamei împlinindu-i dorul,
Rostuind temei de piatră
Ferdinand Întregitorul...

Dar, din nou ciobită, plînge
Trist, Medalia-de-Jar;
Apă n-o să faci din sînge -
Dorul nostru-i milenar !

Vrem cu toții pe mezina -
Basarabia frumoasă-
Întregită Bucovina,
Dobrogea întreagă acasă !

Vom fi iar ce-am fost odată:
Reunit și brav popor,
Cu o stemă-n țara toată
Și-un stindard cu tricolor !

10-11 ianuarie 1989
Citită (și primită cu puternice aplauze) la Festivalul internațional de poezie "Nopțile de poezie" de la Curtea de Argeș, organizat de poeții Acad. Dumitru M. Ion și Carolina Ilica (ediția a 14-a, 2010).