Vine o vreme cînd cuvintele
se aștern pe foaia cea albă apoi pe ecran
chiar dacă ele nu zac în bagajul tău de serviciu
ca un nor de lacrimi

după vreme vine un timp cînd vezi mai aproape
cînd e mai simplu să pictezi
cu vorbele tale și cele de aiurea
și nu-ți mai intră sub piele
vîntul plumbul culorilor
așchiile ramei

nu te mai chemi lefter ci cumperi
cu inima din magazinul naturii citind liniștea
așezată într-un colț de cameră
sau picurînd pe o măsuță
ca un cuib de cuci