agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-09 | | Înscris în bibliotecă de Dîrzu Andrei-Ovidiu
Prin orașu-acela trec paiațe
seara cu pecinginea-n broboadă, nu-i nici un blockhaus, merg pe mână cerurile, ca vitele, pe stradă Pe la ceasu-amurgului, hamalii duc uzinele-n cărbunii de pe ei, cartierele-i înghit pe câte unul și-i primesc la geamuri cu femei. Tristele muieri i-așteaptă acasă-n ochii lor ce nu știu tinerețea (ca-n odăi ucise de nămoluri) li se văd plămânilor tinerețea. E-o harababură, e un bâlci – pe aici copiii beau alcool, fetele gem noaptea lângă șanțuri cu inelul pântecului gol. Prin orașu-acela uneori se aprind lumini, - cântec sfârșit – printre curți murdare cade toamna spânzurată-n țambre c-un bandit. Plouă cenușiu prin felinare -plante-ncolăcite, făr-aripă – după hanuri mucede, întruna sânurile se pupă, șoldurile țipă. Pruncii cresc din beznă și unsoare, caii-au dus otravă-n șold și ură. Șchiopătând, cu sufletul la gură turme largi se scurg spre abatoare. Câteodată taie, anotimpul păsări mari, când pleacă mai departe; plictiseala zgarie-năuntru boală-n tine scuipă, râcâie în carte. Prin orașu-acela vin țăranii câteodată, inși de cărămidă, undeva se-njunghe dimineața, viața curge: rană schizoidă.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate