agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-10 | |
Ce-amar, ce grijă, ce nevoie
Mai simt când pic-un fir de praf Și nu e nimeni pământul să-l atingă În cercuri mari să-l facă a zbura Deși legat de sufletu-mi mă simt Cred totuși câteodată c-am zburat Așa cum eram copil și de pe-o înălțime Din zborul maiestuos eu am picat Picajul lent îl simt ca pe-o dulceață O-adulmec când vin zorii-n miez de zi Mă bântuie răceala care O fugăream la tine, dar n-o știi Am coborît pe treapta ce unduită În gând ușor mă legăna Nu am îndrăznit nici măcar dragă Cu eșarfa vântului să-ți acopăr fruntea Ce trist e și ce întuneric sub scaunul cel de sub nuc Cu gândul c-aud a ta șoaptă Mă prăpădesc de râs în lacrimi mari, de plâns Se-adună și norii sub frunza Ce-odată ton glasului dădea Cutremură-se și ceaiul ce mai ieri de viață mă storcea Greu urc în vasul conștiinței Pâcla-ntunec-al meu destin Obercăind prin ceață te descopăr O! dulce-amar al meu chin Prin valuri cotonoage-alunec Și-mpiedicat cum sunt mă mai ridic S-așez năframa lumii întuneric Cu-osânda tristă de haiduc O! somn apăsător și jalnic În cântul tău include-m-acum Să simt cum vasele-mi se sparg În glasul mort al evantaiului nebun
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate