Se-adapă sufeltul în lectură moartă
Găsit în șanț, trezit din vis
Scotocește-n buzunare
Trei parale aruncate în abis

Se frunzărește pagina de carte
Și filele zburdă prin uluce
Menit să car aburul departe
Cu viața ce-ncearcă să se culce
Zăvoiul galben, pricăjit și umed
Cu dâra de noroi ce a pictat
Pe cerul stacojiu îndurerat
Ascunde viața de-altădat'
În vuietul înfiorător ce-odinioară
La creștet mângâieri îmi aducea

Se simte moartea de primăvară
Alaiul florilor ce-o îngroapă
Sub chip de zeu neînfricat al firii
Sub plapuma înnegrită alb de praf
Torn tacticos în căderi de cascadă
Torn viață, viața curge, e pe jos
Mă pierd în văgăuna slab luminată
Ieșire nu găsesc niciunde
E-un adăpost feroce, ici se-ascunde
Gloria mea înfrumusețață

Culeg în grabă trei obroci de frunze
Aprind mânia și le dau foc
Și șuier în nepăsare să se culce
Toate-n mistuitorul nenoroc
Grăbit de putrezeala de pe margini
În luciri mucegăite se ivește
Un cocostârc cu aripi în paragini
În cuib el noi vieți pregătește
Tăcută noaptea urlă-n ascunzișuri
Adună fioroase lighioane după ea

Șerpi uriași scot capetele din frunzișuri
În gura leului viața veveriței legăna
Străină de lupta exterioară, stă
Conștiința fără de păsare, și
Tainele înțelepciunii se aud căci dă
Prigoana după marii chiparoși
M-afund cu gândul în piscina
Ce-ncrucișează calea mea
Trec tandru podul obosit de vreme
În scârțâit mă salută scândura

Ce treburi, ce idee e de-mpărtășit
Cu lumea ce scornește iadul din asfințit
Ce glas grotesc mai trebuie trezit
S-adoarmă iarăși viața pârlită-n foc pripit
Șuierături cad izbitoare-n creștetul despicat
Cu vânătorul vieții toată turma s-a aliniat

Ascultă lucrurile pe care nu ți le-am spus
Doar singurătate....
Doar umbre...
S
U
S