agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ a învăța să dialoghezi cu sine sau cum să faci o breșă într-un zid interior
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-10 | |
Lui Ducu Berți
Adulmecă-mi povara trădărilor de-a rândul, beția risipită prin fumul de țigară, păcatele cu fapta sau cu gândul și câte și mai câte, rămase pe afară. A vieții mele haină e mult prea răvășită și poate că-s tardive, aceste spovedanii, cum nărăvaș e gândul ce duce în ispită, spre doamna cea cu coasa, care-mi scurtează anii. Dar nu-i aici sfârșitul, nici boala fără leac, rostirea este apa cea limpede-n izvoare, pădurea de pe Hera - mai crește un copac care reverberează-n cuvinte și nu moare. Căci numai prin cuvinte, pot să-mi plătesc greșeala de a fi amant pe viață și verbului supus. Eu sunt, doar muritorul, ce nu cunoaște fala. Eu mușc din mărul vieții, cel din Rona de Sus. Aici și curge rostul, cel preschimbat în vin și în răchie tare, mustind a epitete. Zâmbește chiar Esenin, înduioșat puțin și parcă te întreabă: ”tu, tot mai scrii, poete?..” Iar pentru toate-acestea, tu fă un semn în grindă, dă cep de-acuma sticlei, vreau, iar să beau cucută, în tragica beție, mai adă-mi și-o oglindă ce nu mă recunoaște și mă privește mută.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate