am cazare pentru două nopți
asigurată pe solzii unei amintiri
niciodată nu-i de-ajuns
să termin de citit
ultima pagină.
pentru că se-azvârle ironic
praf de la etajul cinci
și geamurile sunt cam degeaba
mașinile –
parcă mi-ar frâna pe creier
și bambusul pare
că se tot înalță.
nu e ușor să trăiesc cu ideea
că el mi-ar fura iluzia
perfecțiunii.
dar pe lângă alte chestii
- merge.
merge orice care aduce din spate un pic
a om sau a orice chestie care umblă
în două picioare sau în patru.
cu ei am impresia
că mă pot înțelege.
dar și impresiile astea,
sunt mai ceva
ca perfecțiunea.