Ziua si-a pus manusile intunecate
si noaptea ii ia locul ,
incet venind din spate .
Visele ies la suprafata ...
la fel ca-n noaptea cealalta.
eu vin sa ma intalnesc
cu lenjeria racoroasa ,
alba si apretata vara ...
din fiecare casa .
Ma prind, cu multi, pe-un ramasag,
ca n-am sa spun scamaorii
ca v-amintiti racoarea lor
din vremea cand eram copiii.
scarmanand chiar in idei
sigur nu vom mai gasi ,
nici o definitie...a acestei lenjerii

Hmm, .... indragostiti ce faceti
voi de paza langa luna,
luati-va dar libertatea...
si-n aceasta noapte buna '
vreau cu mine sa porniti ...
intr-o lume,minunata
care n-o mai intalniti
voi de acuma niciodata
Vechi cearceafuri fin brodate,
albul albastrit de curat,
miros de pelin si menta
prospat alb imaculat ....
te imbatau ca o licoare ...
aproape elementara
sa te umpli tot de viata,
sangele sa-ti iasa-n fata .
ca un fel de apa vie ..
el in trupul ostenit ,
culca sufletul domol ...
in scrobeala-n albul lor ....
De dor parca o chemare
te umplea de nazuinta
si impreunati in alb..
totul era cu putinta .
ei cei doi...doar o fiinta.
In in preludiu si postludiu
indragostiti se contopeau
paturile lor se albeau .
Fosnetul dezmierda tehnici
doar in pat in dormitor...
(nu cum se petrece acuma.....
chiar si-n vazul tuturor )
tandre calde mangaieri
erau completate parca
de albul ce da placeri ....
Si nu mai era nevoie de nimic
nici de-o minciuni,
cum e azi , si acum e acum...
de strigate sugrumate
ce le auzi chiar si din drum
de prefacatorii , perfide .
atunci tot era purtat;
cu reala eleganta
ce-i azi de invidiat
sincer si cu puritatea
erai parca infuzat
din vesmantul
ce altarul iubirii a imbracat
si atunci ca si acum
el fiind simplu ..pat ..
In acest tablou al vremii
nu e loc de indoiala.
Indoiala este astazi..
totu-i fara socoteala
starnita (si) de splendori
de culori si imprimeuri
tipatoare..si cu flori.
dar aceste surogate
doar cu sex au imregnat
de ciuda dragostea se duse .
ca o padure despletita
si bantuita de furtuna
e improscata de noroaie.
si noapte nu-i la fel de buna
Esti azi in lenjerii cotidiene
ca intr-un ocean rece- nghetat,
strain un...naufragiat .
ca intr-un cerc inchis
ce limiteaza framantarea
straina-ti e odihna si visarea

Eu, raman in lunga -mi trena
de alb care l-am slavit
fara pete de culori,
de fosnetul de apret eu
purtata pana in zori
Sunt urma mainilor uneor trairi -
ce-au devenit ...doar sterse amintiri .

raman sa impregnez
sentimente si dorinti
si le clatesc in apa cu stele,
ca albe sa fie visele mele...
iar mai apoi le finisez ..
cu dorul de iubire.
Blazata, sau nu,repet inc-o data
invitatia mea la alb ramane constanta .

Cu ferestrele sufletului zabrelite,
de albe perdele pastrez condamnarea
laudabila a nebuniei mele
Cu o calda mangaiere
albul impachetez si acum,
cu cat drag le desfac sa vin eu noptilor de hac
si-mi desfat cuibul -patul meu cu ele,
vibrez la gandul, nebuniei mele ;
ca am gandit iubirea dinainte,
si prin pregatirea patului ce am facut
nimic nu-i deajuns pentru iubire.
nimic nu-i niciodata mult.

dezbraca-te iubite.. in albul apretat
si prin iubirea noastra vom fi....tot albi in pat
cu patima printre alb si scrobeala...
vom trai inca noapte....ireala

Peste mode si timp veti avea amintiri
cu mirosul de alb al primei iubiri