Stai întinsă-n pat cu perna făcută tranșeu,
ești frumoasă dar ești obosită azi…

Vezi tu,
nimeni nu e constant, nici măcar eu,
dar te las să-ți reconstruiești buza de jos
și strălucirea ochiului drept.

Dacă-aș fi deștept
ți-as cere să-mi plătești daune,
să-mi scoți cu dinții gloanțele din piept…

Dar din păcate
tu știi că dacă-mi zâmbești prin lunetă
și-mi spui cu engleza ta perfectă
“I'm post-war, baby”
am să te las să trasezi
pe harta mea din carne vie
un alt hotar.

Inconștient, eu n-am habar
că tu ești “post-war” în fiecare zi
și-ți lingi rănile mai ales când crezi
că ai dreptate.