La tine-n păr foșnesc aceleași ramuri
Și-aceleași umbre rătăcesc prin gând,
Cercei de stele-ți înfloresc la geamuri
Când trec călăii viselor cântând.
Din noaptea mea îți împrumut o parte
Și nu opresc nimic dintr-un suspin,
Eu mă strecor prin gânduri mai departe
Să strâng din amintirile ce vin.

Îți dau ce încă-n mine n-a murit
Dacă vreodata-ți este de folos,
Eu sunt doar umbra care te-a găsit
Și te-a rugat s-o pui pe gleznă jos.
Ba, chiar te rog să mă răpești din mine
Cu agonii, ce m-au ucis demult
Și-alege tu ce crezi tu că-ți aparține
Fără să-ntrebi, căci nu te mai ascult.

E-o nebunie-n lumea care plouă
Și stelele se-mpart la vârcolaci,
S-a-mbolnăvit un bulgăre de rouă
Făcându-ne cu-n zâmbet mai săraci.
Ia-ți jumătatea ta de noapte și visează
Dacă se poate pentru amândoi,
Deasupra noastră ramuri lăcrimează
Și-se-ofilește timpul lângă noi.