agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-08-18 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
Dacă ne ducem în cimitir,
Morții familiei se bucură Ca o partidă de violonceliști trecută în opoziție Când a luat foc sala Ateneului. Intrăm în cimitir Cu lumânarea clasică, Arzând ca sala Ateneului, Și cu flori. Flori se aduc Femeilor pe care vrei Să le aduci În pat, Și ele să aducă Pe lume Un copil. Se aduc flori la închiderea Cursurilor școlare, universitare, De ape, De literatură comparată Despre poetul Vintilă Ivănceanu și calul, Cursurilor evenimentelor internaționale, Al valutei internaționale, Dar flori se aduc Deosebit-osebit-cu deosebire În cimitir, la morții familiei. Și morții familiei se bucură Strâns uniți. Noi ne luăm genunchii în mâini Și îi punem în fața mormintelor, Și ne apucăm restul corpului Și îl punem în genunchi, Și ne luăm mâinile Și le așezăm În restul corpului, Și ne luăm sufletul, Și îl punem Să tundă iarba crescută Neregulat Pe deasupra mormintelor, Să șteargă crucea de nisip, mâzgă Că de-aia este suflet, Îl punem pe el Sufletul, Să ducă de acolo Mucurile de țigară ale administratorului cimitirului, Noi, în genunchi în fața morților familiei, Noi, morții planificați, Dând drumul din ochi la lacrimă, (Există mai multe categorii de lacrimi Dintre care ne permitem să amintim: Lacrimi pentru pudoare, Serbări școlare, Unchi și mătuși, Boxerul declarat K.O. Dar cea mai semnificativă Categorie de lacrimi: Lacrimi pentru morții familiei) Noi, în genunchi în fața morților familiei, Noi morții planificați, Și le-am strigat Să n-aibă grijă, Vom fi lângă ei Cuminți Cuminții cuminților, Morți Morții morților Morții familiei. Dar morții familiei Nu ne acordau nici un credit, De loc Nu voiau să ne creadă, Nici cât negrul sub unghie, Nici cât albastrul sub unghie, Nici cât propria lor națiune de morți sub unghie. Și ne-au strigat Că a fi mort Înseamnă o cinste specială, Înseamnă a conti, răsconti, răsrăscontinua Cum, soarele-pământul - maimuțele-oamenii-zeii.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate