Cum să mai vezi, că pomii sunt verzi,
Cum să mai crezi și să visezi,
Că poate din nou steaua-ți va străluci?

De ce să mai vezi, de ce să mai crezi?

E soare din nou și azi ca și ieri,
Dar soarele meu e trist, tot trist și acum.

De ce este trist, și-i orb și nu crede,
Când totul e clar și-i soare și verde?

E toamnă târziu,
Iubire acum, cu tâmple-argintii.

E soare și-i toamnă,
Tomnatici iubiri.

E toamnă și-i trist,
Tot omul e trist,
Poate prea trist și-ngândurat.

Dar ce folos, că anii trec,
Și eu tot mereu, în gând tot petrec,
Clipe-amorțite și nicicând trezite.

Cum va fi oare, când din nou voi veni ?