Ai fost mai mult decât un vis pierdut,
Ne-am rătăcit cândva prin el neștiutori
Și-n palmă dulci fiori în taină au crescut,
Pe care ni i-am împărțit de-atâtea ori.
Fugare vânturi ne-au răpit pe rând
Și ne-au făcut ostateci uitării pe vecie,
Sub fruntea mea, doare cumplit un gând
De-a rechema trecutul, martor să ne fie.

Nu îmi revin așa, din întâmplare,
O recunosc ca și cum viața mea a fost
Un pom uscat cu toate fructele amare
Și ramuri frânte de-alții fără rost.
Sunt eu cel care gustă azi din mine,
Să pot realiza cât sunt de răvășit,
Nu mai întreabă nimeni, unde, când și cine
A plâns prin ochii mei și s-a rănit.