Pluteste inspre mare pluta ce duce un covor de lemn
Copacii seculari trainici sunt rastigniti
pentru hotar...
si pleaca nedumerita pluta peste durere si amar
La carma eii isi plange soarta
Un fost barbat
Brav
Marinar...
scapase teafar din urgie si teafar si indurerat
acum conduce el o pluta
ce n-are panze si
marinari...
El unicul in mii de roluri si de pasager si de
Capitan...
Si pleaca pluta in goana mare
pornita de un
padurar...
Acum pluteste si uimita de frumusetea din prejur
Iar capitanul carma tine si tot
asteapta sa vina
Iar
al marii
Val...
Din fericire langa paraguri sta o fetita
Un bujor
Si fericita si genata ii face semn
Un
Capitan...