Văzut-am luptător, de slăbiciune
cuprins și de mânia care sapă,
și ochi văzut-am năpădiți de apă
iscată ca de un aprins cărbune,

iubit ce din prea multă-amărăciune
nu are bob de lacrimă-n pleoapă,
flămând ce nu se uită la agapă
fiindcă tocmai foamea îl răpune,

și vele zburătoare peste undă
cum vântul mult prea vajnic le scufundă,
ogar fugind ca gândul, și-n zvâcnire

prea iute, prada-i scapă din vedere.
Astfel natura pune-ntre putere
și râvna multă o nepotrivire.

(Traducere C.D Zeletin, Humanitas 2008)

Io vidi già seder nell'arme irato
uom furioso e pallido tremare;
e gli occhi vidi spesso lacrimare
per troppo caldo che nel cor è nato.

E vidi amante troppo addolorato
poter né lacrimar né sospirare;
né raro vidi chi né pur gustare
puote alcun cibo ov'è troppo affamato.

E vele vidi volar sopra l'onde,
qual troppo vento le sommerse e scise;
e veltro vidi, a cui par l'aura ceda,

per troppo esser veloce, perder preda.
Così tal forza in noi natura immise,
a cui troppo voler mal corrisponde.