agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | ÃŽnscrie-te | ||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
||
![]() |
![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() ![]() | |||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
![]() |
|
|||||
![]() |
agonia ![]()
■ Auto-denunÈ› ![]()
Romanian Spell-Checker ![]() Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-09-12 | | Din creștet până-n talpă, sub picior Simt o durere care mă frământă Și nu găsesc răspuns la toate, Ce-n trup am strâns și mă-nspăimântă. Am altă stare care mă cuprinde Cu mâini neputincioase să dea rost, Atâtor temeri ce doresc să-mi spună Că sufletul prin alte vieți a fost. Pe gene ziua-mi stă ca o povară, Iar umerii par grei de-atâta frig, Cuvintele s-au rătăcit pe buze Și n-are rost pe mine să mă strig. În fața mea un altul stă și plânge Ascuns după un colț de zare-ntunecat, Avem aceleași mâini și-aceleași riduri Ce peste frunte timpul le-a crestat. Stă fumul alb ca-ntr-un apus de rugăciune Învăluind altarul fără sfinți, În timp ce eu privind un zbor de fluturi Mă-ntreb de ce-mi sunt pașii mai cuminți. Dar se coboară sângele în gleznă Ca lama unui plug neascuțit Și nu mai calc pe umbre niciodată Cand usile se-nchid in asfintit.
|
||||||||
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
![]() |
|||
![]() | |||||||||
![]() |
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | ![]() | |||||||
![]() |
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate