agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ poți să-mi intri în inimă, nu vei citi aceeași carte
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-09-13 | | Înscris în bibliotecă de Yigru Zeltil
lui Perpessicius
Acești munți ca niște turme de elefanți Aceste oceane care n-au putut umple Ochiul mult mai vast Al iubitei mele, Aceste orașe care te așteaptă în tenebre Cum în cerneală te așteaptă cuvintele, Aceste lacăte, Aceste răni ale primăverii Acestea și altele încă Te vor urma pe căile de fier ale unei întoarceri, Și-n părul tău va trece pieptenul călătoriei Cum prin goanele cailor trece un arcuș al respirației Și vântul își va deschide arterele Și peste frunze va curge sângele cald Al furtunei. În pădurea care-și întinde oasele lenevoase, Vei găsi vorbele ude ale femeii, Vei găsi aurora ca o agrafă desprinsă De pe mătăsurile căzând în falduri, ale zilei, Vei găsi Luminile înhămate la ape Cum sunt hățurile sângelui în tine, Ferigele și arborii care-ți dorm în carne Cum în argilă ploștile pentru setea de mâine Vei găsi În minune ecoul redat vocii Ca vederea redată orbului, Și prin capul înălțat ca o sită Pentru cernerea grăunțelor invizibile Vor trece: Cascadele, Preumblările, Cărările verzi Izvoarele gureșe Întâiele silabe rostite de rouă Vor trece, Cum trec prin cer rădăcinile luminii Și în pământ transparenta creștere a căldurii, Cu trezire ca o rană vindecată De suavul fier roșu al somnului, Până ce-ți iei capul în mâini, Ca pe-o scoică plină de alge și de plante marine, Dar ființa ta să atingă deodată Arăturile fecunde Ca valurile de cristale aluencând prin rădăcini Ca niște râme, Să ajungă la noi. Aventurieri cântând în corturile pline de aerul nisipos al aurului, Până la voi Focuri de popas pe înălțimile deșarte, Până la voi Mâini crăpate de soarele aspru al cărbunilor Până la voi Călăreți îndrăzneți prin savanele incendiate, Până la voi Corăbieri scăzând treptat ca bătăile vinelor mele În sângele dând târcoale inimii Ca un lup înfometat. Și dintr-o dată Marea apărută în oglindă ca un obraz haotic. Cine să-și mai aducă aminte de voi Oameni târându-vă pe podeaua timpului Când noaptea e mai mare decât o fereastră Și tristețea voastră nu încape în aluatul pe care îl frământă brutarul? Când strâng pădurea ca pe-o coamă aspră Când foarfece privirea în lâna călătoriei, Și vocea ca un curent cald prin mările glaciale, Vă regăsesc instrumente de vrajă al fantomelor Și voi amintiri rupte din copac ca niște ramuri pline de fructe Și voi boabe de porumb ca niște mâini pline de peisagiile minuscule ale inelelor. Cine să vă numească oameni de fum Vă dați fără rușine meseriilor celor mai josnice Vă înhămați la toate uneltele urei Vă vindeți frații și mamele. În timp ce seara trece multicoloră prin crengi Ca o corabie pavoazată Și pe aripile păsărilor nocturne stelele în continuă rotația, Cu înaltele piscuri călătorind în spațiu, Și alături de ele, Prin turma de orașe, Prin cirezile de ienuperi, Prin imensul suflu care vibrează În astru și în iarbă, Departe de voi oameni de fum. Oameni de minciună Când în gâfâitul vast Sunt ca o coardă Pe violoncelul generos al călătoriei. Dar cum o potcoavă de jar trece sfârâind prin apă Așa vor trece pe obrazul tău flăcările călătoriei, Așa râsul tău ca un pian e plin de clape Și pe buzele tale e oceanul Atlantic Oceanul Atlantic ca o orchestră a sângelui așteptând Semnalul unui pumnal, ca să țâșnească. Sângele care aleargă în noi, se ridică în picioare, ovaționează Și-acum târăște fabuloase oaze, Păduri toride, Sau obraji cunoscuți, Când ca o planetă sângele e satelitul altui sânge Și-n fundul unei lacrimi e un oraș ca un cristal de sare Va trebui din tăcere ca dintr-o carieră de piatră Să tai profilul vocii, să tai ovalul-sunet, Căci nici un glas nu știe câte corăbii s-au scufundat în el, Nimeni nu știe ce zar se va rostogoli din cornetul călătoriei. Și dacă o goană te va duce mai departe decât cuvintele, Până-n suava pânză care se atinge de arbori, Până-n plantele îmbrăcând soarele ca niște haine, Cu fulgere ca peștii sub podul unui tunet Vei revedea cum vocea filtrează o lumină Cum stelele prin pâlnia subțire din crepuscul Se vor vărsa cu vinul pe treptele din sete. Minutele-n retortă pe etajera nopții Și iată vei înțelege În fiecare arbore o zi își face cuibul Un arbore ca o Duminică, Un arbore ca o Vineri, E arborele numai aparent nemișcat Dar frunzele și seva lui călătoresc în patru anotimpuri Ca-n patru puncte cardinale E o miazănoapte-a iernii E o miazăzi a verii E un apus al toamnei Și un est al primăverii: Rup o frunză și e Luni Rup altă frunză și e Septembrie Pe-azur ca pe o tablă ating cu-o creangă frontierele unui zbor Și pasul trece pe apă ușor ca un luceafăr Sau se oprește pe creasta unui stejar ca un erete, Mai sus sau mai departe cu-obrazul ascuns în mine Ca să-mi răsuni în frunte ca în spațiala scoică Acolo sau aici Va trebui să regăsesc solarul echilibru Cu țipete aduse în peisaj ca-n valiză Acolo sau aici Cu-aureola călătoriei Să fiu duiosul vuiet în cornul de vânătoare Să te găsesc iubire: Pe plajă sau pe culme, Lângă vulturul liber Sau lângă negustorul de stambă Pretutindeni în imensa călătorie, ca propria mea umbră Alăturea de mine Prin continentele ochiului. Cine ne-a condus prin tunelul nopții Spre creșterea luminoasă? Cine a rupt în noi toate legăturile ancorelor Că am făcut din fiece ferăstrău o lumină? Și din fiecare plantă un țipăt. În voce e-un cărbune cu care te voi desena în aer În sânge e docarul ce te va duce spre inimă Zeiță a călătoriei, În privire e brațul care te va purta ca o pâine La scară tropăie armăsarul pe care vom goni spre alte linii Până ce toate peisagiile vor rămâne în cântec Cum rămâne sângele pe o spadă. |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate