atârnat strâmb
sorb din lumina palidă
lichidul tulbure
o rugăciune crește în spațiul negru
se lasă vederii
gingiei
minusculei galaxii

***

până la o cifră
anume împung coarne
de când mă știu
uite ce genunchi ai
Doamne
și-n căușul palmelor preocupări neroade
nimic de copil

***

ochiul zarvă uitată
sub muchie
câine liniștit într-un fel anume
paznic la oseminte
copil de suflet
umbrei

***

cum simțul trecut în cești
minuscule
nu-mi trebuie mult
beteșug ori lunecare fără temei
drum lângă praștie
atâta tot

***