Capăt de dor sper să culeg azi,
din grădina vieții, să-mi croiesc
o ie din boarea ceții de dimineață
să apuc și eu să ies la curtat de iubire
poate prinde, nu crezi...
Așa că tot ce curge poate să stea
în loc, sau poate să mă atingă fără să simt,
cum pot comprima atâta dragoste ce-ți port,
într-o singură floare,
sau cum pot să te sărut o dată fără să devin dependent?
Mai bine risc, iar azi în loc de floare
îți voi dărui un vis, un vis cu mine sau poate,
un vis cu noi.

Trec prea multe zile fără noi ce dor amarnic,
îmi număr rănile în zile și săptămâni
așteptând un semn, fie el și discret,
dar care va veni odată cu ultima dorință.