…și iarăși vrem pământ!


În ’907 : „Vrem pământ!”
În ’89 : „Vrem pământ!”

Și vrem mereu pământul nostru!

Cu trupurile noastre îngrășat,
Cu sângele nostru îmbibat,
Cu lacrimile noastre spălat
Îl cerem de sute de ani
Tot de la noi, nu de la alții!
Pământul nostru îl cerem mereu
Tot de la noi, tot pentru noi….

Caci multe cizme l-au călcat,
Și mii de gloanțe-au împușcat
Și tunuri, și tancuri au strivit
Și mii de bombe-au urgisit
Ei au venit…. Ei au plecat….

Rămași pe loc, însângerați
Tot de la noi, noi am cerut
Mereu pământ!

Ș-așa mănos…ș-așa frumos…
De mii de ani îl scormonim
Și tot mereu ne răzvrătim
Azi îl primim și mâine-l dăm
Și totdeauna ne jurăm : SÃ NU UITÃM!

Acum în primăvara care-ncepe
Sfârșit de secol douazeci
Durere-a-n brazde s-o-ngopăm
Iar bucuria s-o strigăm :
PÃMÂNT! TE VOM PÃSTRA PE VECI!

București, februarie 1990