Pe un tip a dat năpasta
De când i-a murit nevasta,
Care, atât cât a trăit
La tuns și la bărbierit.

Două luni el a răbdat,
Apoi n-a mai suportat
Și intră la un frizer
Cu firma în cartier.

A fost sincer măgulit
Când frizerul l-a poftit
Pe un scaun să se așeze,
Unde trecu să-l frizeze.

Dar, ajuns la bărbierit,
Cu un brici prost ascuțit,
De trei ori i-a julit pielea.
Tipul, demn, masca durerea.

Masându-l cu o soluție,
Frizerul încercă o discuție:
- Ați mai fost servit la noi?
- Nu, brațul nu-l am din război.
Iași 01 martie 2008