agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-10-11 | | Înscris în bibliotecă de Bot Eugen Iulian
Din răsărit se-apropie. El e Ulyisse,
Ireversibil aventurier? Arbori proaspăt lucrați. Iarna spălată până departe. Nelămurit Ceva se mișcă la orizont, crește. O umbră de foc izbește pânzeturile Penelopei Sălbăticind cu-a ei suflare o lume amorțită, palidă. De mult ea și-a ales din chipuri unul să-l întâmpine, Asemeni celui al lui pentru ea, visat îndelung, dinadins, Ființe dragi adăpostite în adâncimea tainei. Proaspăt lucrați copacii. Ce liber exercițiu Esențial în câmpul unei meditații infinite - Și ei nici vântul ca un câine în noapte nu-i rămase, Nu îi cerea nimic. Prezența lui i-ar fi adus atâtea. Lucruri străine nu dorea în dar. Brațele lui colier Arămiu, cingătoare și, totdeauna, pătimașă cunună. Dar fost-a Ulysse? Sau nălucirea soarelui Lacomă pe pernă? Gândul nu-și contenea bătăile de inimă. Inima într-un singur gând bătea. Era ziua. Doar ziua. Ulysse a fost. Și n-a fost. Și totuși s-au întâlnit. Ființe adânci, de taină, sub veghea unui astru. Ascunsul, rotitorul miez nu va-mpietri în ea niciodată. Puține cuvinte își spuse, oglindindu-le, pe când își pieptănară părul, Încet șoptind numele lui, răbdătoare silabe, Neuitate nicicând, niciunde uitate, aproape știindu-l pe el, neuitatul. * Traducere de Leon Levițchi
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate