Mi-e dor....


Sunt ani de când te-am părăsit...
mă simt singur și îmbătânit!
dageaba m-amăgesc că - mi este bine:
Din ce in ce mai greu e făra tine!

O viață-ntreagă ai fost iubirea mea...
te-am cunoscut când tinerețea începea;
n-am știut că-mi vei fi așa de dragă
n-am știut ca te-oi iubi o viață-ntreagă!

Te-am cunoscut din ce în ce mai bine
creștea pe zi ce trece dragoastea de tine
cu cât eram mai multe ore împreună
cu-atât stiam că mergem mână-n mână!

Cu tine-n gând plecam dimineața
toata ziua - mi luminai fața!
și seara alergam acasă obosit:
O, dragă, ce bine că te-am regăsit!


Stăteam până târziu în noapte
chiar dimineața ne pridea în șoapte;
tainele-ți găseam una câte una...
prin geam ne veghea discretă luna!

Multe bucurii mi-ai dăruit o viata-ntreagă
mult imi erai din ce in ce mai dragă!
Mai tânără , mai noua erai din zi în zi
mi-era clar, toată viața te voi iubi!

. . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Au trecut anii...Stiu nu mai fac față...
oare ți-am dat tot ce-ai vrut în viață?
Pretențiile tale acum mă depășesc....
O, Doamne, dar încă te iubesc !

A venit și-o zi în care am știut
că nu mai e nimica de făcut....
Relația dintre noi trebui să-nceteze
Chiar până la moarte nu poate să dureze!

Atunci când am înțeles ca nu se mai poate
am hotarât să plec și să te las deoparte....
Te-am părăsit iubirea mea de-o viață
O, iartă-mă nu puteam face față!

Acum sunt bătrân și obosit...
Mâna - mi tremură, sunt chinuit...
N-aș mai merge în pas cu tine...
O, Doamne și cât ne-a fost de bine!

Nu mai e cum trebuie nici judecata...
Să nu crezi cumva că-mi trebui alta!
Voi lâncezi așa singur cuc
până de pe lume o să mă duc!

Mi-e dor de tine, mi-e tare, tare dor
știu, fără tine mai degabă o să mor...
dar, nici nu vreau să nu fiu la-nățime....
“Tu, meseria mea...mi-e tare, tare dor de tine!”

Bucuresti, 7 august 1997,