mai departe… nu știu… trece vreme
viața mea prin vreme lunecând
și eu mai nimica bun făcând
deși-aveam atât de multe teme

mă trezesc prin noapte, murmurând
daimonului, mai știind să cheme
vorba mea trecută în poeme
despre care v-aș vorbi plângând

da-i pustiu și nimeni n-o s-aculte
niște lucruri vechi cu tâlc știut
vorbe vi se spun și-așa, prea multe

și sfârșitu-i tot un început
unde zeii cu puteri oculte
limbile miciunilor ascut