chiar dacă nu e soare nu-i nici umbră
ori zi sau noapte ce să mai conteze
când toate amintiri necunoscute
au încercat tăcerea să dezlege

și orb în fața neputinței mele
strigând în gura mare libertate
ecoul a uitat ca să-mi răspundă
iar muntele mi-a devenit cetate

că jocul meu de fapt este speranță
ce arde-n focul unui legământ
și n-o să am puterea niciodată
sau lacrimi de ajuns ca să îl sting


mi s-a întins o mână dar s-a lăsat să cadă
iubirea ce mă-ndeamnă
amorul ce se-ncheagă