agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1784 .



Drama mincinosului
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [lunatica_a ]

2009-10-30  |     | 



Pendulând în săracia minții părăsite
Stă un om treaz cu ochii mari și venele-nroșite,
Degeaba strânge gâtul
Nu poate
Ritmul încetini,
În coate
Plâng motanii
Caci omul e pierdut.

Păcatul lui cel neștiut a fost descoperit,
A mințit,
Are de plătit
Acum, dar cum?

Tot ce a fost mai bun în el a pierit
Ciudat, amar si singur,
Murdar si ciopîrtit.
Nu ce a mințit contează,
Ci gândul ce-a-ncolțit.
Acel gol sufocant
Ce trupul l-a otrăvit
Ca într-un labirint
Se simte încolțit.

"Nu mai e scăpare,
Fapta s-a isprăvit.
Ai mințit
Acum privește
Pedeapsa ce o vei primi..."

Nu e nimic acolo.

"De ce?"

"Trebuie să-ți dai seama
Tu singur, om de nimic
O lună ai tot timpul,
Să meditezi temeinic
Și să te schimbi în omul
Ce ai promis să fi."

"Dar cum?"

După o lună omul, plânge sălbatic, greu
A fost sincer o clipă,
A pornit încrezător
A mărturisit și țipă
Adevărul secător.

Mărturisit și rece
Privește un punct fix
Îngrozirea îl trece,
Ca o statuie el stă fix.

Chin crud, viclean, tăcut
Lovești mintea profund,
Căci nimeni nu te crede
Nici eu nu te-aș fi crezut...

Toată lumea fuge
În dezgustul total,
Au îndurat destule
De la un canibal.
De ce-a-nceput a minte
Gândește, dar de prisos
În minte sunt numai cuvinte,
Un almanah cu sos.

"Ce-i de facut?"
"Nu stiu sigur."

Prieteni pleacă-n cârduri,
Cei ce ramân se sting ușor si sigur
Nu cred nici măcar gânduri.
Alerți, așteaptă explozii
Pe gustul lor cel sur.

Nu meriți a te reabilita
Ce prieteni vechi te-așteaptă,
Cu brațe reci-degeaba vei căuta
Să le-ncălzești inima congelată.

"Așa tu meriți
Da, mereu
Să te-ndoiești de sine
Să-ți frângi al tău singur eu
Până te pierzi în crize.
Nu scapi copil,
Nu scapi!"

Asta e, acceptă-ți destinul,
Roagă-te să treacă chinul.
Nu accepta o scăpare ușoară,
Continuă, chiar dacă o să te doară
Să cauți răspunsul în sinele tău:

"De ce minți?
De ce te arunci în hău?"

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!