ți-am pregătit în camera mea
un scaun
un colț fără icoane
în care dumnezeu vine
și ne-așează în genunchi

ți-am ridicat lampa
în dreptul buricului
să văd dacă ai fată sau băiat,
poate doar un punct
și-o conversație

ți-am ascuțit lama
din ceasul de pe fereastră
atât de tare încât am pus în schimb
bucăți din unghiile mele
bucăți din oasele mele
și duhul însemnat

acum îl aștept pe dumnezeu să ne ridice
lui mă rog.
pentru tine, pentru copiii noștri,
pentru cei care ascund în sertare
rulmenți, oase și sisteme de canalizare prin care
toți rămânem pământ în ulei pentru icoane