"Ascult cum canta tacerea
Si ziua si noaptea
Ma cerne durerea,
Dar privesc
Si zambesc!"

Ascult raul de vise
Cum vine spre mine
Si-atunci, eu ma gandesc la tine
Si-ntre porti nedeschise
Stati toti si priviti
La mine; si va chinuiti
Sa ma intelegeti, dar dispareti
Si va inlocuiesc
persoane cunoscute
pe care le iubesc,
Dar nu le stiu prea bine,
Sunt cele din mine?
Bucati de viata-n destramare,
Prieteni pierduti si ma doare
cand ii privesc pe toti si nu stiu,
ce sa fac?, cum sa fac? ca sa fiu...

Melancolic gandesc si ca o ceață
Se-asterne pe lumea din față
Ma simt nedumerit,
Oare am adormit?

Stau si privesc la castele de zaruri
Cladite din suflet si idealuri,
Din stanci cu iarba uscata
Si din lumina ce a fost odata.
Mii de priviri, de jocuri nebune
Fac sa inteleg aceasta lume,
O lume nebuna si năbădăioasă
La care-am privit si a fost frumoasă.

Nu-i de ajuns sa traiesc
Cu gandul la viata ce-a fost,
La lumea pierduta,
La lebada muta.

Fara mine parca sunt de acum
Sau poate mi se pare mie
Sunt inlănțuit si pot sa spun
Ca te-am pierdut copilarie!

Mii de pereti de celule-ngropate
Zac printre noi in lumile moarte,
Mii de porumbei ce sangereaza,
Acum pe toti ne vegheaza
Ne umplu umila viata de intuneric silentios
Si, incet, ne adapă cu namolul din ei,
racoros
Si singur in lume,
O lume neagra de scrum
Nimeni nu ne mai spune
inca o data "ramas bun!".