de muncă tu nu te temi
și tot pe alba hîrtie așterni
poezie
și rima atrasă de nostalgie se supără
își schimbă silaba
care se termină cu
o
consonantă...
așteaptă și sună ușor ordonată
vocala și ea o mîndră-ngîmfată...
se ceartă cu
tactul și cu
oftatul...
nu poți crea un veres născut din altul
plămădit de creer
ca
aluatul...
ce-a fost împletit
ca gîța de fată...
poezia se naște sfioasă și
așteptată...
și cerul cuminte prin stele
de
arte...
oprește și reține
silabe
Accentuate!!!!
rostite în noapte de splendite
șoapte...
și nimeni nu știe cum și ce se v-a naște...
pe foae
curată...
nici mîine și nici
astăzi!!!!!!!!!!