agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ LaraicaElbaSavașiDrina
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-13 | |
Aflam din vant si din pamant
Ca toate sunt un legamant, Un juramant facut de om si univers O intelegere cu sensul invers... Noi facem, cerul le desface, Noi dezlegam si universul iar le face, Incercam sa intelegem neintelesul Iar vietii incet ii uitam sensul. Ne obosim sa cautam raspunsuri Si ne alegem doar cu neajunsuri, Alergam mereu cu fata la perete Incercam sa ne eliberam de pete, Vrem doar pentru noi, nu si pentru ceilalti, Ne inversunam si devenim mai frati Luptam cu noi si pierdem iar, Doar ca sa incepem lupta in zadar... Si plangem si radem si jucam Si mereu amarul inecam In fierea vremii ce-a trecut; Ne indulcim, cu speranta ce n-a aparut... Iata ca trecem prin milenii toti odata, Stramosi si fiice laolalta, Umar la umar peste veac... Si ceasul bate pentru toti: TIC-TAC. Cand o sa sune iar, la cumpana eternitatii Va veni si Ziua Judecatii, Acea zi de care toti ne temem sa apara, Pentru ca avem pacate in inima amara, Caci toti aceia cu morala si cu fler Si toti aceia cu ateismul efemer, Dar si prelatii ce s-au autodepasit, Ei bine cu totii am gresit... Iar la sfarsit greseala costa timp Si o platesti extrem de scump... O vei plati cu sufletul ce l-ai pierdut deja O vei plati cu viata ta... Si din toate cele netrecute Ce-au fost pe lumea asta prea tacute Va mai ramane doar un fir Un fir de viata, fir subtir, Ce va fi iarasi tors de timp Si de toti zeii din Olimp, De toate cele ce conduc in Univers De zeitati cu suflet invers... Am fost creati si vom fii judecati. Vom fii judecati ca iar sa fim creati. Mereu vom fii, mereu am fost, Mereu vom pretui ce n-are rost. Caci suntem oameni si spirite deopotriva Luptam cu noi, ne suntem impotriva, Si ne lovim de ziduri ce tot noi le ridicam Apoi lovim, si le zrobim, pana le daramam... Ne suntem proprii dusmani si propriul ajutor Suntem duali, nemuritor si muritor, O simbioza de versuri si cuvinte, O plasmuire de luare-aminte... Am fost, suntem si mereu vom fii Aici, acolo, oriunde va trebui. Si vom lupta cu ce-am creat Si cel ce ne-a creat ne va fii judecat... Morala nu mai exista si nu va mai exista Caci suntem noi insine MORALA...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate