Nu mai untem, nu mai sunt
Toate cele pe pamant...
Nu mai e in lume vreme,
Caci nu mai exista semne...
Nu mai vrem, caci nici nu mai avem,
Doar incet timpul ni-l cernem...
Prin sita vietii incet se scurg momente
Bune, rele, sfinte sau demente
Clipe pe care le-am trait,
Pe care toti le-am pretuit
Clipe de dor, clipe de jale,
Clipele ce acum se duc la vale...
Timpul iarta dupa moarte,
Si creste in eternitate,
Viata e doar o farama de cenusa,
De vant aruncata pe usa.
E o clipa ce se cerne
Prin cea nesfarsita vreme...
Iar noi nu suntem, nu vom fii,
Noi am fost fii vremii,
Cu chip de lut si ochi de soare
Cu sufletul pierdut in zare,
Privind la nemurirea ce se duce
Si la ceasul vechi ce ni-l aduce,
Ne uitam unii la altii,
Si nu ne recunoastem fratii
Aruncam cenusa pe icoane
Si apoi ne rugam Tie Doamne...
Pacatuim ca stim ca Vei ierta,
Dar la sfarsit tot Ne Vei judeca...
Strangem averi si talere de-argint
Ne-imprastiem iubirea-n vant
Si iar ne pierdem pana ne gasim
Si iar ne ducem sa ne regasim.
Uitati-va la voi cei de acum,
Uitati-va in ochii plini de scrum,
Ce-au ars credinte si idoli si desertaciuni,
Uitati-va in ochii de taciuni...
Nu veti vedea decat durere
Si clipe multe... de tacere...

Morala... catre cei ce asculta:

Cuvintele nu mai fac bine
Vorbele ies greu din tine
Te uiti in viitor, dar vezi trecutul,
Pe tine te asculta doar pamantul...
Doar el te va calauzi spre viitor,
Doar el e salasul tuturor...

Din el ne-am facut, in el vom poposi
Cand clipa cea din urma va veni.
Nu mai strangeti ce nu puteti sa duceti,
Luati cu voi credinta si faptele peceti
Sunt singurele ce va vor insoti in cer,
Caci restul este efemer...

Ganditi azi pentru ziua de apoi
Ganditi-va la cei ca voi,
Doar voi prin noi veti fii mai buni,
Doar noi ii vom infrange pe nebuni...

Nu suntem singuri, suntem toti,
Si trebuie sa stii ca poti,
Sa treci peste obstacole ce te-mpresoara
Si incet sufletu-ti omoara...

Luati aminte, nu mai e vreme,
Timpul incepe... si va cerne.
Si cand veti fii ramasi doar pleava dintre voi,
Atunci veti fii judecati ca noi...

Veti plange in intuneric pe vecie
Sufletele voastre vor suferi in agonie...
Treziti-va catre lumina si va curatati
Haideti sa ne avem ca frati,

Doar impreuna putem sa ducem mai departe
Mostenirea ce ne e pusa deoparte,
Sa dam catre urmasi intelepciunile adevarate
Si datini si iubirea din suflete curate...