Astăzi parcă totul plânge.
Plânge cerul iar de lacrimi
Chipu-i senin s-a în-negurat.
Pe tine sufletul te doare.
Tu plângi încet,încet,încet...

Și arborele din grădină!
Bătrân,îngândurat și el.
Pom melancolic,singuratic
Se stinge lent,se stinge lent...


Oh,melancolic anotimp!
Coroana ta cea arămie,
Cât ai de gând s-o lași aici?
Dar oameni buni să nu uităm!
După a ei melancolie
Și după gerul cruzii Ierni,
Lumina cea de bucurie
Începe iar a străluci.
Inima ta de bucurie
Zâmbește larg,neobosit...