Apusul de an aduce cu el
încă o pată albă în părul castaniu,
amintiri plăcute sau neplăcute din
timpul zilelor scurse, mai
repede ca odinioară.
Gândul îmi zboară peste an,
oprindu-mă la scenele frumoase
petrecute în sânul acestei lumi,
orbite de stresul timpului prezent.
La visurile albe neîmplinite
dar rămase în același loc de a porni
spre mulțumirea sufletului obosit.
Apar nălucile efemere ale prietenilor,
apusurile și răsăriturile cântecele
divine ce rătăceau printre ramurile
verzi din parcurile tinereții.
Așa s-a scurs mare parte din bucuria
castaniului pur, plin de emoțiile
faptelor trecute...