agonia romana v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ am învățat să supraviețuiesc și așa
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2009-11-15 | |
Domnea într-un anume stat,
Un rege tânăr foarte respectat. Și pentru a cârmui mai cu folos, Dorea un sfetnic bun și credincios. A născocit, fiind isteț, o încercare, Să cheme într-o zi în sala mare, Dintre cetățenii cei mai renumiți, Pe cinci, care erau des pomeniți. - Vreau să-mi spuneți fără lingușire, Despre a mea putere și mărire Ce credeți, și pentru sinceritate, Vă dau câte un inel cu diamante. De a inelelor valoare mult uimiți, Dorind nespus să fie astfel răsplătiți, Se avântară deci fără zăbavă, Pe tânărul rege să-l ridice-n slavă. L-au ridicat cu mult peste eroi, Că ar avea talente, cele mai de soi, Virtuți fără de seamăn încă ar avea, In timpul acesta, regele zâmbea. Elogiile erau asemenea unui zeu, De ar fi dorit să laude pe Dumnezeu, Ei n-ar mai fi găsit cuvinte să o facă. Erau convinși că regelui aveau să placă. Fiecăruia la rând, după cum vorbise, Regele i-a înmânat inelul ce-l promise. Abia acum constată însă regele uimit, Că unul dintre dânșii o vorbă n-a rostit. - Dar tu, îi zise, inelul nu poți ca să-l iei! - Eu, rege, altfel cred decât prietenii mei. - Spune ce crezi, descarcă-ți mintea toată. - Cred, puterea de la Dumnezeu ți-e dată, Spre binele poporului ce-l stăpânești, Și vei da socoteală de cum o folosești. Și mai cred, rege, că toată a ta mărire, Te va conduce de-a dreptul la pieire, De o faci pe ea în strălucire doar să stea, În cuceriri fără folos, asta-i părerea mea. - Și eu, regele rosti, și eu gândesc la fel, Dar tu prietene, nu vei primi nici un inel, Îți dau ție încrederea și amiciția mea, De astăzi înainte, la dreapta tu-mi vei sta. Și cât o dori soarta aici să cârmuiesc, Cu un așa sfetnic doresc să mă-nsoțesc. Dar iată-i pe cei patru sosind în fuga mare, Să spună tânărului rege, că, negustorul care I-a vândut diamantele, le-a dat false pe toate. - Știu, dar și vorbele au fost false, peste poate. Cu aceeași monedă eu spusele v-am răsplătit, Nici unul dintre voi nu poate fi nemulțumit. Acum în treaba voastră cu toții o să mergeți, Eu nu văd un motiv ca voi să vă mai plângeți. Iași 12 august 2008
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate