totul pare gri
copacii sunt descojiți de păsări
cuvintele de silabe
silabele de bucurii

durerea se îmbracă în rochii sumbre
trage un loz
poate mâine va fi o zi mai norocoasă
un vis stacojiu de toamnă o va îmbărbăta
asemeni unui vin vechi tămâios
servit la cramă




ciudat
a dispărut ambalajul
celofanul a fost luat de vânt
rana
descoperită împrăștie duhoarea
unei rătăciritoare
nemângâiate
singurătăți






*
*
*








dimineață limpede și liniștită
ca un surâs de copil


străluciri de luceferi
picură
printre crengi de ștejar


norii s-au născut în albia unui val
și cocoțați au fost
pe tâmpla cerului
de un vânt poznaș

jocuri de tinere fete la mal
chiote
cămășile de borangic sunt spălate și întinse pe pietre de peruzea

bucuria inundă cărările îndrăgostiților









*
*
*











copacii
au amintirile lor
pe care uneori le destăinuie păsărilor

au răni prin care se întrevede cumințenia cerului
cercuri prin care sar zgomotoși copii
simt din tăcerea frunzelor ora morții
din țipătul bufniței
prevăd dimineți sfârtecate de bombe

copacii
au o memorie mai dihai decât elefanții
se deplasează în șiruri șchiopătate spre răsărit
să protejeze cu umbra lor
stelele căzute
rănite
printre pietre








*
*
*




arde pădurea de dorul verii
de cântecul privighetorii
de zumzet de greieri
când luna treieră
în miezul nopții suspinele singurătății

ard arbori seculari în ape de lacrimi
printre boltite ziduri de cetate
o singură stea nu ajunge să stingă potopul
din vatră
din inimi

pe rotunde cărări de lumină
se desprind din nori selenari
coronițe de îngeri






*
*
*





mă apropii de undele lacului
sunetul unei splendori ascunsă în inima pădurii
inundă
tăcerea

recarsare de melodii de dragoste prin jocuri de ape

revărsare
de drăgălășenii
prin parcuri

revărsare de acorduri de pian
prin frunze de toamnă

rotiri
tresăriri
foșnet