Aburul nocturn se-adună
Deasupra unor suflete nevinovate
Le-neacă în scrum și le-afumă
Cu mirosuri viu parfumate.

Gândul îți zboară aiurea
Nici nu știi când a plecat și s-a-ntors;
Vânturi scutură marea
Din norii ce-n lume sau stors.

Inima-ți bate a goană:
Castele întregi în asediu…
Se-aud vechi sunete de goarnă:
Armatele evului mediu.