Îmi înșir frumos pe sfoara ta din fața
blocului
Chiloții...
o creație umană...
Ca să înțeleagă și nepoții...
Viața e cu mult mai
Dragă...
Dacă e continuă și
dragă...
Viața pentru mine e o voluptate acoperită de
durere și
Păcate...
viața mea nu-mi aparține mie
cu atît mai mult ea nu-ți aparține
ție...
dar suntem două maluri al aceluias infern
ce strecoară limpende și
solitarul
efemer și
gîndul meu pătruns de strofa
școală...
În prima bancă au fost așezați piticii
pe celelalte patru
rînduri
de deliciu
indulgenții
și doar pe ultima bancă jerpelită
am fost uitat în singurătate
strictă...
să hotărăsc al vieții
exercițiu...
mă priveau necoperite spatele și cefele
colegilor...
și patru fețe nedumerite a marilor poeți
al Neamului-
Donici
Alexandri
Creangă și
Eminescu!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!